Iron Man 2

"I am Iron Man!
Has he lost his mind?
Can he see or is he blind?
Can he walk at all
Or if he moves will he fall?"
Abia aştept filmul ăsta. Şi abia ştept coloana sonoră :D... 7 mai.

IRON MAN 2 - Oscar Night Trailer -- powered by Mania.com

Constatări

Din relativ scurta mea experienţă de muncă – 2 ani jumate, din care vreo 6 luni lucrate în SUA – am învăţat UN singur lucru general valabil: teoria ca teoria, da practica ne omoară! În 3 ani de facultate şi 2 ani de master am învăţat mii de pagini de teorie şi poate, nu e sigur, am parcurs undeva pe la 100-200 de pagini de aplicaţii practice. De învăţat chiar le-am învăţat, n-o spun doar aşa să sune bine. Dureros e ceea ce a urmat. Am constatat crudul adevăr, cum că aproape absolut nimic din ceea ce teoretic ar trebui să se întâmple, nu se întâmplă atunci când te loveşte în cap realitatea. Regulile sunt doar reguli scrise frumos undeva – am constatat că mai mereu există o “portiţă”, o uşă din spate pe unde intrii sau ieşi astfel încât nu te mai “încurce” regulile. Orarele sunt de cele mai multe ori doar un tabel în excel, fără fond, doar formă; oricum nu le respectă nimeni. Poate doar atunci când îţi trânteşte cineva uşa în nas, dar nu ca să ţi-o deschidă. Termenele suportă oricând amânare – nu odată, de mai multe ori. Responsabilităţile şi drepturile sunt făcute, aparent, pentru a fi încălcate flagrant. Dacă îţi faci treaba eşti prost, dacă îţi ceri drepturile eşti obraznic, dacă te fofilezi atunci eşti şmecher şi înseamnă că “te descurci”, ţi se face statuie şi primeşti mai mult decât meriţi pentru că deh... ai cap. Atunci când stai în banca ta, iar vocabularul tău e dominat de cuvinte ca “bine”, “sigur”, “ştiu”, “pot”, “da”, “rezolvăm”, “repede” etc. o să ţi se urce toţi în cap şi vei face munca a 10 oameni, dar nu vei primi răsplata cât pentru 10 oameni. Dacă aplici o teorie bine întemeiată, dar diferită de cea cu care alţii sunt obişnuiţi, de cele mai multe ori ţi se va tăia craca de sub picioare scurt şi rapid, chirurgical, asta pentru că “e mai bine cu facem noi – facem asta de mult, nu e nevoie să schimbăm nimic”. Se spune că singura constantă în Univers este schimbarea, din ce văd eu pare-se că legile Universului se schimbă.
În timpul şcolii şi a facultăţii am fost învăţaţi să avem iniţiativă. Ei bine, în lumea reală nu e chiar indicat să debordezi de iniţiativă pentru că cei din jurul tău se vor simţi mai degrabă ameninţaţi decât impresionaţi de tine.
Mă întreb din ce în ce mai des de ce atâtea mii şi mii de teorii, ipoteze, reguli, axiome ale vieţii pe care nu le aplică sau respectă nimeni.
Oare ce s-ar întâmpla dacă nerespectarea sau încercarea de a “eluda” regulile umane ar avea efecte comparabile cu încercarea de a “eluda” legile fizicii – aşa cum se întâmplă atunci când încerci să separi electronii unui atom şi are loc fisiunea? Dacă am “reacţiona” ca o particulă atomică la tot ceea ce ne înconjoară? Încep să cred că în ceea ce ne priveşte, ca oameni, singura teorie viabilă, aplicabilă nouă este “Teoria haosului”, că suntem caracterizaţi doar de instabilitate şi imprevizibil – dar nu în sens pozitiv.

Ninja ASS-ASS-in

Puține filme m-au impresionat așa cum m-a impresionat filmul văzut aseară. ”Ninja assassin” e un film atât de PROST, încât nu îl pot egala decât mega ”succesurile” de box-office marca Steven Segal, Chuck Norris sau Dolph Lundgren. Vădita obsesie pentru sânge a regizorului răzbate odată la 2 cadre, iar firul epic e... absent.
Încerc din răsputeri să scriu ceva despre filmul ăsta și mi-e imposibil. Adevărul este că pe tot parcursul lui am râs imaginându-ne cât de tare ar fi o parodie pe tema asta.
Pe scurt, dacă intenționați cumva să mergeți să-l vedeți, DON'T, mai bine stați să vă uitați la pereți, s-ar putea să vedeți ceva mai interesant.

Must see!

“Heavy – The story of Metal” este numele unui documentar Vh1 realizat în 2006 ca un tribut adus formaţiilor Heavy Metal. Ideea centrală a documentarului este evoluţia culturii Heavy Metal de la crearea curentului până la apariţia multitudinii de genuri şi sub-genuri, puţin după anul 2000. Ceea ce este interesant la acestă producţie este faptul că realizatorii au reuşit să pună documentarul cap la cap , fără a face apel la critica atât de caracteristică domeniului muzical, ci mai de grabă într-o manieră caracterizată de obiectivism istoric. Cei care critică, sau eventual aprobă sunt invitaţii din studiou, toţi partizani ai genului sau nume grele ale Heavy Metal-ului: muzicieni, autori de cărţi, manageri sau jurnalişti.
Este extrem de interesant să auzi cum idolii generaţiilor tinere de azi au crescut cu proprii lor idoli şi cum gesturi, la timpul lor mărunte, au fost definitorii pentru evoluţia lor ulterioară.
Nu recomand vizionarea lui de către cei incapabili să accepte opinii diferite de opiniile proprii sau de fanii prea înrăiţi ai unei singure fomaţii de Heavy Meltal.
Evident că inclusiv cei de la Vh1 pot avea scăpări, aşadar nici măcar acest documentar nu trebuie luat 100% “de bun”, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că miniseria de 4 episoade(aprox 4 ore) va aduce în faţa voastră formaţii ca: Black Sabbath, AC/DC, Led Zeppelin, Judas Priest, Alice Cooper, Kiss, Iron Maiden, Dio, Motley Crue, Motorhead, Quiet Riot, Manowar, Riot, Ratt, Twisted Sister, Van Halen, Slayer, Metallica, Anthrax, Cinderella, Guns n Roses, Marilyn Manson, Pantera, Limp Bizkit, Def Leppard, Venom, Megadeth etc.
Enjoy!

PS. Documentarul il gasiti pe torrent.

Acciza pe shaworma și impozitul pe Pepsi

Dacă aș face un concurs anual cu titlul: ”Cum își mai bat joc conducătorii de noi”, McTaxa ar intra în lupta pentru titlu. Ce mai aveau de luat românilor? Păi simplu: pâinea de la gură și eventual aerul. Ei uite că pâinea aproape au luat-o, așadar rămâne aerul. Sunt curioasă dacă în Codul Fiscal ce va cuprinde această taxă va exista o nouă categorie de genul ”Taxe speciale pentru shaworma cu usturoi, ștrudel cu mere și fanta roz”. Nu zic că așa ar trebui să se numească noul capitol al Codului Fiscal, era doar o umilă propunere. Și dacă tot sunt la capitolul propuneri, atunci propun introducerea unor alte taxe, impozite etc., gen:
- taxa pe înjurătură - ar trebui să aducă bani cu gârla la Bugetul Statului, având în vedere că marea majoritate a românilor sunt așa de încântați de tot și de toate încât au numai ”vorbe bune” de spus, în plus odată cu introducerea acestei taxe putem încasa bani și de la minori, având în vedere limbajul ”elevat” de care dau dovadă de cele mai multe ori.
- taxa pe sex - nu va gândiți la prostii, taxa nu se va aplica pe actul în sine, ci pe ”posesiunea” sexului. Să explic: se naște un copil, doctorul îi stabilește sexul, în cazul în care sexul copilului intră în una din următoarele 2 categorii - feminin/masculin - se percepe impozitul pe sex. Va fi un impozit unic și final. În cazul în care sexul aparține altor categorii, impozitul nu se aplică. Evident, în cazul schimbării de sex, impozitul va fi încasat iar, ca la reînmatricularea mașinii.
- taxa de autostradă - va constitui un impozit anticipat, obligatoriu pentru toți cetățenii țării, indiferent de domiciliu, vârstă sau de deținerea în proprietate au unui automobil. Va constitui un impozit anual, în sumă fixă și va avea obiect de impozitare autostrăzile anticipate a fi construite în România, de aici și caracterul ”anticipat” al impozitului.
- asigurarea obligatorie de traversat strada - nu mai dau explicații, că se înțelege despre ce e vorba.
- impozitul pe zilele de concediu - va constitui un impozit progresiv, care va crește odată cu numărul de zile de concediu acordate.
și nu în ultimul rând...
- taxa pe hârtia igienică - cu sloganul ”C-o mână te-ai șters cu ea, cu cealaltă dai taxa”.
Alte idei nu mai am, dar sunt convinsă că m-aș descurca de minune în cazul în care ar trebui să inventez metode prin care să îmi bat joc de cetățenii acestei țări.

2009 in pop songs mashup

Crăciun Fericit!

I wish you a... Metal Xmas & a Headbanging New Year

Am făcut un obicei din a extinde curățenia de iarnă și la folderele, subfolderele și fișierele prăfuite și uitate din calculatorul meu. După ce am șters bine de praf prin Explorer, am reorganizat prin ”bibliotecă” și am aruncat gunoiul am putut admira preț de câteva momente conținutul iubitului meu folder intitulat simplu: MUZICĂ. Acolo am regăsit asta:

Așadar, în cazul în care v-ați săturat de ”clasicele” cântări de Crăciun, acest conglomerat muzical este o foarte, foarte bună alternativă. Compilația reunește, într-o formulă inedită, o bună parte a greilor Metal-lului. Lămuriți-vă singuri.
01. We Wish You A Merry Xmas
(Mark Slaughter/Doug Aldrich/Chris Wyse/Ray Luzier)
02. Run Rudolph Run
(Lemmy/Billy F.Gibbons/Dave Grohl)
03. Santa Claus is Coming to Town
(Alice Cooper/John 5/Billy Sheehan/Vinny Appice)
04. God Rest Ye Merry Gentlemen
(Ronnie James Dio/Tony Iommi/Rudy Sarzo/Simon Wright)
05. Silver Bells
(Jeff Scott Soto/Carlos Cavazo/James Lomenzo/Ray Luzier)
06. Little Drummer Boy
(Dug Pinnick/George Lynch/Billy Sheehan/Simon Phillips)
07. Santa Claus Is Back In Town
(Tim "Ripper" Owens/Steve Morse/Marco Mendoza)
08. Silent Night
(Chuck Billy/Scott Ian/Jon Donais/Chris Wyse/John Tempesta/Geoff Tate)
09. Deck the Halls
(Oni Logan/Craig Goldy/Tony Franklin/John Tempesta)
10. Grandma Got Ran Over By A Reindeer
(Stephen Pearcy/Billy Sheehan/reg Bissonette)
11. Rocking Round the Xmas Tree
(Joe Lynn Turner/Bruce Kulick/Rudy Sarzo/Simon Wright)
12. Happy Xmas(War Is Over)
(Tommy Shaw/Steve Lukather/Marco Mendoza/Kenny Aronoff)

Guess what...

Santa's probably not coming this year :))))

Muse - ”The Resistance”

Din nu știu ce rațiuni necunoscute mie nu am ascultat Muse până acum. Până sa aud ”Uprising” și până să descarc albumul ”The Resistance”. Momentan nu mă pot dezlipi de boxele de la calculator și în Winamp am doar 11 melodii. Îmi place de mor combinația de sound-uri a băieților ăstora, vocea solistului a fost o revelație pentru mine, ”United States of Eurasia” îmi amintește de Queen, ”Uprising” l-aș pune imn național, mesajul și versurile de la ”Unnatural Selection” sunt geniale, iar ”Undisclosed Desires” are acel ”je ne sais quoi” hipnotizant pentru mine.
Acum îmi pare rău că nu am descoperit muzica celor de la Muse mai devreme.

Mare e grădina şi mulţi sar gardul…în studiourile OTV

Am reușit o performanță : m-am ferit de nebuni...asta o lună jumate cât am evitat TV-ul, radio-ul și presa. Le evit în continuare și pot să afirm cu tărie că mă simt mai ”curată” intelectual. Din păcate însă nebuni sunt mulți și atacă pe toate căile (media și nu numai). Azi mă pune necuratul (că vreun îngeraș sigur n-a fost) să mă chiorăsc la filmulețe pe youtube. Trebuie să recunosc că n-a fost cea mai înțeleaptă alegere având în vedere că eu încerc să mă feresc de nebuni. Și uite așa, dându-mă eu pe net dau peste un nene ușor certat cu secția de neuro-psihiatrie a diverselor spitale. Și cum între nebuni trebuie să aiurezi ca ei, iată ce am dedus eu că se ascunde în spatele melodiilor cântate de Britney Spears:
”Born To Make You Happy ”– i se adresează în mod cert domnului în cauză, Britney primind un mesaj de la ”energia” care a vizitat-o, și aflând astfel despre soarta ce-i este pecetluită alături de profetul OTV-ist, motiv pentru care i-a făcut o vizită inopinată și totodată fortuită de ziua acestuia.
”Don't Let Me Be the Last to Know” – este o odă închinată ”energiei”, prin care Britney dorește să își exprime nemulțumirea vis-a-vis de ordinea în care ”energia” îi vizitează pe cei doi.
”Outrageous” – ilustrează perfect modul în care diva a perceput inițial vizitele energetice, da cu timpul a trecut de la atitudinea de uimire și șoc la una de de acceptare și îmbrățișare a propriului destin, consolându-se cu ideea că ”Someday (I Will Understand)”.
”Break The Ice” – are o profundă însemnătate ezoterică tradusă prin reflectarea ei în echiprobabilitatea ca sfârșitul lumii să aibă de-a face cu topirea calotei glaciare.
”Me Against The Music – feat. Madonna” - sugerează lupta dusă cu muzica MTV ce transportă energii, iar featuring-ul Madonna este doar o coincidență aparentă, întrucât o colaborare cu cineva care poartă numele de ”Madonna” are din nou însemnătate ezoterică.
”(You Drive Me) Crazy” - această melodie redă trăirile profunde ale divei atunci când starea de negare, de entropie informațională îi crează stări de disonanță cognitivă referitoare la mesajele universului.
În final, dar nu în ultimul rând: Lady Gaga are 23 de ani și ”play the one”.
OK, poate ar fi mai bine să vedeți filmulețul si o sa intelegeti mai multe.

Machiavelli spunea că: ”În anumite circumstanțe, simularea nebuniei constituie dovada celei mai înalte înțelepciuni”, evident, acest lucru nu se aplică în cazul de față, întrucât prestația de față nu implică nici un fel de simulare.
PS: mai nou, numai din respirație, când expir, iese doar: ”Brad, Brad ”. Oare e vreo legătură cosmico-energetică între mie și Brad Pitt, sau reprezintă doar materializarea temerilor mele legate de prețul ridicat al brazilor de Crăciun din perioada imediat următoare?

Amuzant

KÀ

Am avut bucuria de a asista la o manifestare artistică de proporții incredibile. Au fost 90 de minute uimitoare, înălțătoare, șocante, amețitoare, extraordinare. Impresionanta sală de spectacole a găzduit decoruri absolut inimaginabile, interpretări remarcabile, cascadorii șocante și efecte vizuale ireale. Show-ul de mare excepție care a reunit într-un fel atât de pitoresc muzica, teatrul, sportul, opera, circul, efectele digitale, arta japoneză, focul, zborul, lupta, dragostea, visul, realitatea și irealul se numește ”KÀ” și aparține unor artiști, din punctul meu de vedere, absolut desăvârșiți cunoscuți sub numele de ”Cirque du Soleil”.
După astfel de experiențe artistice începi să devii imun la efecte speciale televizate/digitale. Ce poate fi mai grozav decât un film de acțiune ce se desfășoară în fața ta, în direct? Nimic nu poate să bată asta, nici măcar realitatea. Ca oameni suntem limitați doar de incapacitatea noastră de a ne imagina mai mult, iar de acolo până la a realiza lucruri e doar un mic pas. Dovada:

Minuni ale naturii

What happens in Vegas...

The City of Lights este exact așa... o imensă lumină. Pozele în Vegas nu au farmec făcute ziua. Acolo soarele răsare noaptea. Aș putea îndrăzni să spun că orașul ăsta este un imens tribut adus lui Thomas Edison.
Aflat efectiv in the middle of nowhere, Las Vegas adăpostește spuma în materie de entertainment. Dacă cineva crede că știe ce înseamnă entertainment, ei bine n-a văzut nimic până nu a văzut Vegasul. Orașul respiră entertainment. Găsești o formă de divertisment pentru absolut toate gusturile și toate buzunarele, de la distracție pe gratis la seri de mii de dolari în cele mai luxoase cazinouri, cluburi sau restaurante.
Termenul de hotel e prea sec și monoton pentru a fi atribuit unor locuri ca și Luxor, Bellagio, The Venetian, Caesars Palace, Excalibur, New York New York, The Stratosphere sau MGM Grand. Săli de teatru, carusele, mini parcuri de distracții, centre comerciale, cazinouri, baruri, cluburi, cafenele, muzee, cinematografe, toate sub acoperișul unui singur hotel. Tot ce vrei, doar ca să rămâi acolo, doar ca să nu alegi serviciile concurenței, orice pentru client.
Sin City e decadent, exagerat, flashy, superficial dar e absolut genial, e absolut ”fabulous”.

San Francisco Ink

Poate cea mai tare chestie pe care am făcut-o vara asta a fost tatuajul de curând achiziționat. De doi ani de zile visez la tatuajul acesta, așa că după ce am găsit pe net lucrările unei artiste extraordinare, Mary Joy, mi-am dat seama că știu cine vreau să îmi facă tatuajul. Soooo...asta+asta+asta= rezultatul final:

Joburile și criza

Anul acesta am plecat cu un oarecare morcov în SUA, ușor speriată de situația locurilor de muncă din America. Am ajuns în San Francisco pe 4 Iulie - fără atentate, hărțuire la aeroport sau vreo altă problemă, ba mai mult, ușor amețiți de șampania și coniacul servit de Air France pe avion :p. Am plecat la job hunting din a doua zi, iar primul job l-am găsit după 3 zile, cel de-al doilea a venit după aproximativ 2 săptămâni, iar în final m-am ”procopsit” și cu al treilea job. Încetul cu încetul am trecut la program de armată cu trezit la 5:50 dimineața și lucrat până la 12 seara, uneori și 7 zile consecutiv. Știți, este o vorbă din popor: ”îi rău cu rău, da-i mai rău fără rău”. Ne-am plâns la început, dar în final am învățat să ne organizăm timpul eficient și parcă nici nu a fost chiar așa de greu.
Jobul 1 - IHOP (International House of Pancakes) .
Jobul 2 - Ghirardelli Chocolate Company.
Jobul 3 - Il Pollaio.
Și uite așa, pe timp de criză economică am reușit să găsesc, fără prea mult efort, trei locuri de muncă. Ce am învățat lucrând acolo? În primul rând am învățat că cel mai prost lucru pe care poți să îl faci este să te angajezi la o corporație - în general plătesc prost, dau puține ore și își tratează angajații ca pe niște piese de schimb ușor de înlocuit, în plus au o grămadă de reguli stupide și absolut nefolositoare pe care trebuie să le respecți ca la carte, în timp ce ei îți încalcă ție în mod frecvent drepturile. Cam pentru toți se aplică foarte bine zicala: ”Afară e vopsit gardul și înăuntru e leopardul”. Managerii sunt, cu puține excepții, incapabili să raționeze, iar șeful de la ”corporate” are statut de zeu. Clientul e aparent respectat, ți se citează din cărți de management cum ar trebui să îl tratezi, dar lipsa de respect a managerului pentru angajații săi duce la comportamentele mecanice, depersonalizate și nepăsătoare ale acestora. Bugetele de milioane de dolari vin cu un preț: servicii standardizate, dar proaste, angajați nefericiți, produse ridicol de scumpe pentru calitatea pe care o oferă, clienți de tip ”ciurdă”, fraieri și ușor de convins să își scoată banii din buzunar. Așa că trăiască idiotizarea omului și înfoierea bugetelor corporatiste prin prostia și ignoranța cumpărătorului. Fericirea la locul de muncă o găsești în afacerile mici, de familie, unde plata este automat mai mare, se promovează serviciile personalizate, clientul e privit ca individualitate, prețurile sunt rezonabile iar produsele ireproșabile.
Asta despre joburile mele.

Din nou acasă

Am ajuns de câteva zile acasă. Din păcate nu pentru că îmi doream în mod deosebit să mă întorc, ci forțată de circumstanțe - mi-a expirat viza :). Timp să scriu pe blog nu prea am avut în aceste trei luni, așa că am de gând să recuperez încet, încet. Am avut 3 joburi în vara asta, așa că lipsa mea din blogosferă e mai mult decât justificată.
Următoarele postări vor fi despre ce-a de-a doua experiență a mea Americană, asta pentru că am renunțat(cel puțin temporar) la TV, radio, ziare, reviste, așa că nu pot scrie decât despre experiențe personale.

Black Ice

A trecut și mult așteptatul concert AC/DC. Am avut parte de un concert fabulos. Absolut totul a fost impresionant, începând cu arena HP Pavilion din San Jose(CA), organizarea impecabilă, publicul extrem de entuziasmat și civilizat. O mare parte a concertului mi-a generat goose bumps, iar energia oamenilor ăstora de 60 de ani m-a dat pe spate. N-am să scriu al 5.000.000-lea review al concertului, că se găsesc din plin pe internet, vreau doar să spun că probabil genul ăsta de atmosferă la un concert nu o voi mai întâlni prea curând, dar ma bucur tare mult că uneori dreams come true și ca atare am avut marele noroc să văd The Gods of Rock în concert.
So... let there be rock and for those about to rock I salute you from CA.

...din America

Au trecut exact 48 de zile de când sunt în SUA. Activitatea mea pe blog a cam devenit de atunci... inactivitate. Adevărul este că puţinul timp pe care îl petrec în faţa noului laptop achiziţionat nu îmi permite să scriu pe blog, deşi aş vrea acest lucru.
De când am ajuns, încet, încet, lucrurile au evoluat de la stres şi nervi la din ce în ce mai bine. Azi a fost cu atât mai bine cu cât am reuşit să găsesc bilete la AC/DC... aşa că pe 2 septembrie I'm rocking out. Scriam şi într-un post mai vechi că asta ar fi una din chestiile pe care mi-aş dori tare mult să o fac în SUA şi uite că dorinţa mi s-a îndeplinit. În plus, săptămâna viitoare merg la un stand-up comedy cu Pablo Francisco (în San Francisco) aşa că mă aştept să râd la greu.
Zilele astea trebuie să pun la punct şi detaliile viitorului meu tatuaj pe care cred că îl voi "achiziţiona" de la băieţii ăştia: click.
În rest toate-s bune, mai încolo plănuim o excursie la Vegas şi poate Lake Tahoe. Până atunci muncim din greu 2 joburi aproape full time amândouă, în condiţiile în care p-aci cică e criză :) kisses from California USA :*